La Editura PIM a apărut studiul istorico-literar “O carte cât o Istorie” de Livia Ciupercă (Ed. PIM, Iaşi, 2012), care se doreşte un modest omagiu în amintirea prof. univ. dr. DOMINIC STANCA (1892-1979), la 120 de ani de la naştere, precum şi reconstituirea – pe bază de documente istorice şi de memorialistică – a experienţelor acumulate în Primul Război Mondial. Suportul tehnic al acestui studiu îl constituie romanul memorialistic „Între două fronturi”, publicat de dr. Dominic Stanca, în 1935, o analiză subtilă despre cum acţionează şi cum gândeşte un român nevoit să lupte „sub steag străin”, „încătuşat” de o vitregă soartă.
„Istoria se edifică şi se recuperează. Se edifică prin acţiunea la timpul prezent şi se recuperează, după ce totul s-a conjugat la trecut, din arhive, memoriale, fragmente. Istoria este un flux năvalnic, cristalizat şi brusc segmentat. Pentru a reface fluxul intervine Lectorul, îndeplinind rolul unei conştiinţe ce retopeşte şi reaşează. Eliberată din încorsetările manualelor şi tratatelor, istoria recitită se toarnă într-o carte, O Carte cât o Istorie. Scrierea cu majusculă particularizează şi precizează intenţia autoarei de a conferi semnificaţie acolo unde a fost doar trăire. Demersul specific acestei cărţi este evidenţiat prin subtitlul iniţial: „Răvăşinde gânduri de lector”, iar originalitatea termenului indică dubla intenţie, de a parcurge textul şi de a surprinde receptorul. De asemenea, este o invitaţie către o nouă atribuire de sens, cu funcţie metalingvistică superioară. De ce citim? Pentru a descompune şi a recompune”. Cristina CHIPRIAN
“Este vorba mai întîi de a readuce în atenţie numele şi opera memorialistică a medicului-profesor Dominic Stanca, despre care ştiam câte ceva mai mult prin asociere cu mai cunoscutul său fiu cu acelaşi nume sau cu nepoţii săi Radu şi Horia Stanca. Iar cu acesta este reconstituită o lume, aceea a societăţii ardelene şi imperiale din primele decenii ale secolului XX, atât de diversă, pitorească şi mai ales fremătătoare cum abia o mai putem imagina astăzi. Apoi, este vorba de a reconstitui universul intelectual şi afectiv al lucrării lui Dominic Stanca, care este consacrată experienţei de medic în armata austro-maghiară din timpul primului război mondial. Din acest punct de vedere, demersul doamnei Livia Ciupercă este un excurs neobişnuit şi spectaculos în sine: o veritabilă istorie a primului război prin intermediul literaturii memorialistice, cu tot dramatismul său uneori inenarabil. În fapt, autoarea reciteşte literatura (inclusiv, istorică) consacrată acestui episod istoric din perspectivă ardeleană”. Florea IONCIOAIA